As vrea sa iti spun cum ma simt, dar nu pot... nu stiu ce simt. As vrea sa simti si tu acelasi lucru si sa-mi spui tu cum ma simt.

Se spune ca adevarul doare. Dar ce doare si mai tare este faptul ca uneori preferi sa crezi intr-o minciuna, fiind totusi constient de adevar. Unii oameni ar numi asta imaturitate. Probabil asa as fi numit-o si eu pana de curand. Dar acum stiu ca e greu. E greu sa te lupti cu tine si sa te fortezi sa accepti adevarul. E greu sa iti spui ca viata merge inainte si ca tot ce te face sa suferi va trece candva. Pentru ca acest "candva" pare mai departe ca niciodata. E greu sa te controlezi si sa iti tii sentimentele in frau, sa nu cedezi impulsului de moment. E greu sa fii tu, asa cum erai inainte si sa nu te lasi afectat de toate intamplarile din jurul tau.

Uneori nimeni nu te intelege. Si simti ca rabufnesti. Si trebuie sa te controlezi din nou pentru ca exista prea multi oameni in jurul tau care se folosesc de orice slabiciune a ta.
M-am saturat de rautate si orice tine de ea. Si totusi am inteles ca niciodata nu o sa dispara cu adevarat. Oamenii sunt si vor fi incontinuare rai, din nu stiu ce motive. Toti vrem sa schimbam lumea, dar nu incepem niciodata de unde trebuie. Si eu una cred ca ar trebui sa incepem cu noi. 

Mi-e dor de mine mica. Mi-e dor sa imi julesc coatele si genunchii, sa plang si sa ma tina cineva in brate ca sa-mi treaca. Mi-e dor de sentimentul ca intotdeauna eram protejata de cineva. Si nimic nu ma putea face sa sufar prea rau, pentru ca la final adormeam...zambind.

Stiu, o sa fie bine...candva. 

Stii sentimentul ala cand vrei ceva din tot sufletul? Cred ca-l stii si mai stii la fel de bine ca exact atunci cand ai face orice ca sa obtii acel lucru se trezeste cineva sa iti spuna ca e imposibil. Nu-l crede pe cuvant.

Ceea ce nu stii tu, de fapt, e ca nimic nu e imposibil, dar totul e greu. Nu conteaza de cate ori dai gres. Greseste. Rateaza. Revino-ti. Greseste mai putin. Rateaza mai putin. Revino-ti iar. Si o sa reusesti.

Cum ramane cu persoanele astea care te dau inapoi? Unii cred ca stiu ce e bine pentru tine si incearca sa te protejeze de ceva rau. Altii sunt doar frustrati pentru ca ei nu au reusit. Si vor sa te vada si pe tine dand gres. Tu nu trebuie decat sa le intorci spatele si sa le spui "Imposibil? Priveste-ma." Pentru ca daca tu nu crezi in tine, ei n-or sa creada niciodata. 

De ce ma privesti asa? De ce simti nevoia sa stii totul, sa ma cunosti mai bine decat oricine, sa imi cunosti visele si dezamagirile? De ce vrei sa stii prin ce am trecut? De ce de acum? Mai devreme sau mai tarziu tot te vei plictisi.

Imi reprosezi ca sunt inchisa, ca nu iti arat cine sunt de fapt. Imi spui ca sunt complicata, ciudata si ca uneori nu ma intelegi, dar eu tind sa cred ca tocmai astea-s motivele pentru care tu esti inca aici. Nu inteleg... de ce ai vrea sa ma schimb?

Mai bine ia-ma in brate. Si nu-mi da drumul. Asa vei afla singur totul. 

In ultimul timp ma enerveaza totul. Sunt plictisita. Si cand sunt teribil de plictisita nu mai pot fi imuna la prostia din jurul meu. Si observ. Si ma enerveaza ce observ.

Ma enerveaza facebook-ul. Toate aveti 1000 de poze cu voi, poze in care aratati perfect si la care cel putin 100 de prosti va dau like. Ca sa ce? Din cate stiu eu, relatiile nu au loc pe facebook. Conteaza realitatea. Sau aveti de gand sa luati photoshop-ul cu voi la intalnire? Daca vi se strica machiajul, modificati contrastul. Daca aveti cosuri, bagati niste blur.

Ma enerveaza profii. Si ma enerveaza tocilarii. Aia care isi petrec noptile invatand si vin cu cearcane la scoala. Si se mai si lauda.Mi se rupe...inima cand aud ca ai stat tu si ai venerat cuvintele profului de nu stiu ce materie. Oricum peste 3 zile le-ai uitat. Prea multi papagali. 

Ma enerveaza sa imi vina tot felu' de idei cu privire la ce as putea face si sa ma trezesc ca nu am bani. Mi s-a luat de chestia aia cu "banii nu aduc fericirea". Daca crezi opusul, esti materialist. Pai ce, am zis eu ca am nevoie de banii tai? No way. Am nevoie de banii mei, bani care nu cumpara fericirea. Si totusi, nu m-ar deranja sa am cativa cand ma mai loveste vreo idee. 

Ma enerveaza chestia aia cu "imi place de tine, dar nu vreau sa-ti spun". Serios? Si vrei sa ghicesc? N-am glob de cristal, pe bune. Ok, nu zice nimeni sa sari pe mine, dar nici nu te astepta sa ma trezesc noaptea la 3, sa privesc cerul, sa descopar inca vreo 3 constelatii si sa realizez ce dragoste imi porti tu mie. Lame!

Ma enerveaza ca atunci cand esti indragostit vezi pe oricine nu ai vrea sa vezi, numai pe el/ea nu. Si astepti ca prostu', dar tot nu apare. In final iti trece si doar pe el/ea il/o vezi. Mi-nu-nat. 

Ma enerveaza cand nu dorm noaptea. Si ma enerveaza ca a doua zi imi promit ca in noaptea respectiva o sa dorm. Si bineinteles, nu se intampla asa.

Ma enerveaza oamenii care merg incet. Mai ales aia care merg incet in fata mea. Si astept si iar astept ca sa astept din nou sa se miste mai repede. Si ma rog sa aiba loc un cutremur, numai de i-ar misca din fata mea. Dar nu, ei nu se dau. Nici de-ai dracu. Nu cumva sa ii dai la o parte, ca li se face rau. 

Ma enerveaza sa ma intrebe cineva ce am. Daca vroiam, iti spuneam. Prima oara iti spun politicos ca nu am nimic. Si tu tot insisti, de parca o sa ma uit in ochii tai si o sa iti multumesc din tot sufletul pentru grija pe care mi-o porti. Apoi am sa fac si 3 piruete si am sa iti sugerez sa ...ma abtin.  

Ma enerveaza cand vreau ceva ce nu pot avea. La inceput e ok, e o provocare. Dupa care obtin si descopar ca e naspa, sau, mai rau, ma plictisesc pe drum. 

Ma enerveaza filmele. Alea siropoase. Adica ... tipa gaseste baiatu' perfect. Ok, si al meu unde e? Nu-mi place sa astept. S-a impiedicat? A ramas blocat pe drum? L-a lovit o cometa? Zic si eu. Mie nu-mi place Fat-Frumos. N-are simtul umorului. Si nici nu prea sunt sigura ca stie sa se fereasca bine de farfurii.
Ma enerveaza ca ma enervez pentru toate astea si peste 5 minute imi trece.

Ce se intampla cand nimic nu mai are rost? Cand simti ca nu ai un scop pentru care sa traiesti, cand nimic nu te mai poate face sa te simti fericit? Ce se intampla atunci cand toate visele si dorintele tale au devenit realitate si iti dai seama ca nu esti deloc fericit cu ceea ce ai acum si ca, de fapt, ceea ce te facea fericit era ideea de a avea ceva pentru care sa lupti? Incerci sa iti creezi un vis din nimicuri? Putin de aici, de acolo si de dincolo? Incerci sa preiei visele altor oameni? Nu ar functiona, intrucat fiecare om e diferit de tine. 

De ce sa incerci sa controlezi totul? De ce sa vrei sa stii ce se va intampla? De ce sa incerci sa realizezi tot ce ti-ai propus vreodata? De ce sa reusesti mereu? De ce ceri de la soarta, Dumnezeu, noroc sa te ajute sa iti indeplinesti toate dorintele? Ca sa ajungi cum? Implinit? Niciodata. Fericit? Nici atat. Doar...plictisit.

Superficialitate. Oriunde, oricum, oricand, oricine. S-ar zice ca ne-am nascut asa. Ca e ceva genetic. E "in trend" sa fii superficial. Orice ai face, sa nu faci ce vrei/ce simti. Trebuie sa te porti ca si cand nu-ti pasa de nimic. Sa te porti ca si cand poti sa obtii tot ce vrei, unde vrei, cand vrei de la viata si de asta nici nu te chinui. Sa te porti ca si cand nu-ti place viata ta, pentru ca tu esti mult prea bun pentru ea. Nu, nu esti. Esti doar superificial. A, si imatur.

De fapt toata chestia asta cu superficialitatea vine din imaturitate. Pentru ca esti imatur si nu poti sa-ti dai seama cum esti si de ce ai nevoie de fapt. Si urmezi un trend, te inscrii in multime. O multime de adolescenti superificiali. 

Fond de ten, rimel, lipstick, fard, haine, telefoane, bautura, tigari, droguri, prezervative. Toate astea pentru ca trebuie sa iti ocupi timpul cu ceva ca sa nu te gandesti la tine. Trebuie, pentru ca asta fac toti cei din jurul tau. "Prietenii" tai. Si nu, nu e vorba ca as avea ceva cu toate astea, ca jumatate sau mai mult dintre ele le-am incercat si eu. Doar ca eu le-am incercat pentru a ma distra si pentru ca am avut libertatea sa aleg dintre toate astea ce sa incerc. Nu le-am incercat pentru ca-mi doream sa fug de sentimentele mele. Si da, viata e un amalgam de sentimente care te lovesc incontinuu. Si de sus te trezesti jos si de jos te trezesti sus. Si tot asa, pana ametesti. Si plangi, suferi, razi, zambesti, esti trist, fericit, beat, prost, creativ, destept, despresiv si asa mai departe. Esti confuz. Si nu stii ce-i cu tine pe lumea asta. Nu arati cine esti si ce simti de frica. De frica sa nu te judece altii. Tu doar te adaptezi la tiparul lor, pentru ca asa n-or sa se ia de tine.Gresit. Multi fac aceeasi greseala ca si tine. Prea mult adolescenti superficiali care si-au pierdut sentimentele si felul de a fi in timp ce-au crescut. Incerci sa arati ca tu esti deasupra lumii, dar, din cate observ, lumea te-a prostit pe tine. Si pe alte cateva milioane de liceeni.

Pacat. Pacat ca sunteti vulnerabili. Pacat ca sunteti patetici. Pacat ca n-aveti viata. 

Si ma gandesc acum ca nu s-au schimbat prea multe. Lucrurile raman intotdeauna la fel, sub o forma sau alta. La fel si oamenii. Intotdeauna avem impresia ca putem schimba oamenii. Sincera sa fiu, n-am inteles niciodata de ce ne dorim sa facem asta. Mi se pare logic sa acceptam oamenii asa cum sunt. Si totusi intotdeauna incercam sa le transformam defectele in calitati. De ce? Ca sa nu ne mai raneasca. Dar odata schimbati seamna prea mult cu noi si ajungem sa ii parasim. Sa fim noi cei care le facem rau. Pentru ca suntem egoisti si pentru ca desi afirmam ca iubim stim cu totii ca propria persoana va fi mereu pe primul loc.

Si pana la urma.. de ce sa schimbi un om? Nu il vei iubi niciodata dupa ce ai modificat intentionat ceva in felul sau de a fi. Nu il vei iubi pentru ca seamana prea mult cu tine. Pentru ca iubirea este atunci cand doua persoane se completeaza, nu cand sunt la fel.

Si oricum, oricat te-ai chinui, un om se va intoarce mereu la ce a fost. Pentru ca atunci cand te schimbi pentru cineva nu e de fapt o schimbare. E o masca pe care o folosesti sa-i fii pe plac persoanei de langa tine. Pentru ca probabil esti indragostit si ai impresia ca asa esti tu de fapt. Dar o sa-ti treaca toata treaba cu schimbarea dupa ce dispar si fluturii. Asa se intampla.

Nu mai suport sa vad cum oamenii incearca sa schimbe oameni. Macar de-am face asta pentru binele persoanei de langa noi si nu pentru ca ne afecteaza pe noi. Oricum, in ambele cazuri nu dureaza. O schimbare nu dureaza niciodata atat timp cat persoana in cauza nu-si doreste din tot sufletul sa dureze.

Traiti prea repede si prea putin. Nu aveti timp sa va bucurati de nimic pentru ca voi sunteti ocupati, aveti o groaza de probleme pe cap si multe tigari de fumat. Sunteti murdari de scrum si de griji. Aveti impresia ca traiti intr-o lume nebuna si rea, dar astia sunteti voi si va inraiti pe zi ce trece. Va ganditi ca toti va iau, toti va mint, toti va cer da' nu va mai dau nimic in schimb, pentru ca toti va doresc raul. Si toti ganditi asa si parca va impuneti unul altuia gandirea asta. E un fel de virus, cred. Eu stau si ma gandesc daca v-ati gandit vreunu' cum sa faceti sa fie bine. Da' la voi bine inseamna bani. Corect? Nu-i corect, parca sunteti nebuni! Si sunteti anonimi. Pentru ca asa v-ati nascut si asa vreti sa ramaneti, sa fiti papusile lor, sa credeti in valorile/ideile/principiile lor care se rezuma la bani. Sunteti ratati. Voi ati ratat, dar lasati-ne pe noi sa mai incercam o data, e sansa noastra. Eu n-am de gand sa fur. Am zis! Nu vreau sa fiu ca voi. Asta a fost calea voastra si implicit nu va fi si calea pe care aleg eu sa merg. Nu-mi pasa daca o sa reusesc sau nu, macar sa reuseasca cineva care gandeste ca mine, ca sa curete lumea asta de tot scrumu' si mizeria voastra. Cineva pentru care banii nu sunt un scop, ci doar unul din multe alte miijloace.

Sunteti ca un cos mare de gunoi pentru ca numai gunoaie stiti sa promovati. Si eu m-am saturat sa traiesc printre voi, sa vad zilnic cat de prefacuti, mincinosi si tristi sunteti. Pentru ca nu asa ati vrut sa fie asa si totusi v-ati lasat prinsi in jocul lor. Putere si bani. Pai astea doua cer si o gandire curata, corectitudine si inteligenta. Ceea ce voua va lipseste cu desavarsire.

Voi nu ati reusit, dar poate noi vom reusi. Dar sunteti atat de frustrati ca timpul vostru a trecut si ca ati dat gres incat ne acuzati pe noi ca suntem prosti, needucati si nu avem talent. Si daca suntem asa, din cauza cui oare? Dar nu suntem. Nu suntem si n-o sa fim niciodata ce ati fost voi in tinerete. Am vazut de prea multe ori cum ati facut prea multe greseli. Noi suntem curati.

Iti spui ca nu-ti mai pasa, iti spui ca mereu esti singur intr-o gara si ti-e imposibil sa te ridici la timp ca sa prinzi trenu', ca el trece mereu pe langa tine, dar tu nici nu-ti dai seama, fiindca stai mereu asezat pe peron, gandindu-te la tot ce ti se intampla, la tot ce iti face rau, la tot ce-a fost..

In timpul in care tu te gandeai, ia-ta-l ca a trecut din nou. Te ridici repede, dar iti cad visele din buzunar si se sparg de sine.. te pui jos si incepi sa plangi, dar simti ca n-are rost, asa ca te lasi pe spate si te uiti la peronu' asta nenorocit care e viata ta. Te ridici si incepi sa te plimbi de colo colo agitat si iti promiti ca de data asta nu-l mai pierzi! Dar stai asa.. opreste-te putin, de ce esti aici de fapt? De ce te simti atat de rau? Si daca tu vrei sa pleci, de ce nu poti pleca odata? De ce mereu lasi trenul sa treaca pe langa tine, preferand sa-ti amintesti?

Nu trenul e de vina, nu peronul asta "nenorocit". Tu esti singurul vinovat... pentru ca nu iti dai seama, sau nu vrei sa-ti dai seama ca nu asta e trenul de care ai tu nevoie, nu asta e peronul pe care trebuia tu sa fii.. ca esti undeva unde chiar nu vrei sa fii si de unde nu vrei sa pleci inainte, dar ti-e frica sa te intorci inapoi. Mai bine aduna-ti visele de pe jos si lipeste-le, caci frica le-a spart.

Hai, gandeste-te la o secunda. Pe bune. Ce poti sa faci cu o secunda? Da' ce nu poti...De exemplu, eu cu o secunda fac minute, cu minute fac ore si cu ore fac zile. Toti vreti timp infinit, da' eu vreau o secunda... ca din infinit nu pot sa fac o secunda, pentru ca infinitul nu se termina niciodata, nu e limitat...si daca eu vreau sa ma intorc inapoi la o secunda in care am zambit? O secunda de-aia mica, de nici n-o bagi tu-n seama... da' una in care eu am fost fericita. Nu ma crezi? Iti demonstrez.

Intr-o secunda ma gandesc sa te cert ca nu ma crezi... si apoi sa te imbratisez ca sa te impac. Daca imi trebuie mai mult timp sa ma gandesc la toate astea mai pun inca o secunda si se fac doua, vezi ce simplu e?

Pana si ideea de secunda mi-a venit in cap intr-o secunda. Intr-o secunda poti sa mori sau sa traiesti. Si de ce sa iti pasa mai mult de secunda in care mori? De ce sa nu-ti pese de aia in care traiesti, ca poti sa mai zambesti o data, sau poti sa mai plangi o data. Si de ce crezi ca lacrimile sunt ceva rau? Pai uite, pe mine una ma ajuta. Nu-mi pasa ca nu le meriti tu/el/ea/voi/ei/ele, dar le merit eu. Sunt ale mele. Si ce mai fac eu intr-o secunda? Respir. Si daca respir, traiesc. Si daca traiesc, zic cer. Si daca zic cer, zic albastru.. si daca zic albastru, zic mare...daca zic mare, zic rasarit...si daca zic rasarit, zic apus...daca zic apus, zic plaja, daca zic plaja, zic si chitara... daca zic chitara, zic ei, daca zic ei, zic prieteni...daca zic prieteni, zic fericire. Culmea, uite cum de la o secunda pot eu sa fiu fericita. Exact ce-ti ziceam mai devreme.

Acum ma crezi? Incearca ceva mai simplu, daca nu ma crezi... intr-o secunda poti sa zici ea. Ai zis? Bine. Acum mai negi ca poti sa fii fericit intr-o secunda?

Nu-mi pasa ce ziceti voi, eu stiu mai bine. Puteti toate sa ziceti ca e asa si pe dincolo. Puteti sa ziceti de bine, puteti sa ziceti chestii rele.. nu-mi pasa, nu intelegeti? Sunt nebuna, da, sunt nebuna, puteti sa ziceti toate la fel. Si nu, nu merg cu voi in niciun bar de cacat in care toate aratati la fel, in care toate faceti acelasi lucru, in care toate vorbiti acelasi tampenii. Si voi, ca fetele.. nu? Nu, n-am innebunit, n-o iau razna... sunt mai normala ca voi toate la un loc. Nu, nu vreau shopping, nu vreau mall.. eu vreau la mare, intelegeti? Mai stiti ce e aia "mare"? Nu e numai locu` ala in care voi toate purtati sutiene cu bureti mari, nu e numai locu' ala unde incercati sa agatati si voi pe cineva, sa va scoata la un suc, sa aibe masina si mai stiu eu ce. Nu frate, eu vreau la mare, adevarata mare.. sa fie plaja goala, si sa dispareti toate, sa dispara si "baietii vostri", sa va duceti naibii toti si sa fie doar el. Uite asa, ca asa vreau eu. Da, ma, da-ti vina pe ce prindeti ... "ia uite fata ce a facut un baiat din asta", "fata, esti proasta?" ... fata, zau sunteti toate proaste! Ma doare capu', m-ati innebunit, va urasc, nu mai vreau sa va vad, vreau sa dispareti si voi si orasu' asta si toata lumea, vreau la mare, vreau sa fiu eu, el si marea, vreau pe plaja, vreau sa fie cativa pescarusi, din aia natangi care tipa in departare ca nu-si gasesc fericirea, vreau sa ma lovesc de toate valurile si sa simt ca-mi explodeaza inima de fericire, de nou, de bucurie cand se urca soarele pe cer. Si voi.. sa fiti invizibile, sa traiti pe alta planeta, sa faceti ce vreti, numai sa nu mai stiu eu de voi...

Si el? Cum e el? Pe el il iubesc, iubesc totu' la el, pentru ca e imprevizibil, pentru ca e genu' ala de prost pufos cu care as merge pana'n China sa ne luam vata pe bat! Si culmea e ca nu e prost deloc, pricepeti? Pai.. m-as trezi si dimineata pentru el, sa ne bem cafeaua, chiar daca eu nu beau cafea. Dimineata, intelegeti ce zic eu acum? Si uite, as face toate chestiile dragute cu el, nu stiu frate ce m-a apucat..ca e dulce asa, si pare diferit... si zice ce trebuie fara sa ma gandesc inainte ca asta as fi vrut sa zica.. si cand o da in bara iti vine sa-l  pupi, nu alta. Nu pot sa explic in cuvinte, e el... e pentru mine si eu sunt pentru el. Si chiar daca nu e acum, o sa fie candva, ca eu sunt defecta si inca cred in tampenia asta si nu-mi trece cu unghii false si umpic de sala, ca sa vezi..

Take care of her, love her as no one could ever love her more, help her to rise up when she falls down, close her eyes and help her dream, change her tears into a smile, hold her hand while she is painting love on the clouds. Don't try to change her, don't try to judge her, one day you will understand everything, don't try to understand her, just take care of her. I know sometimes she can be so childish...but you must do anything for her, because once she loves you..she will do anything for you too.

There are too many roads to choose from, there are too many choices to be made... and that's why sometimes we find out that we walked the wrong way, because we took a wrong decision, who seemed to be perfect, but it wasn't.

Sometimes we find the strength to continue, thinking that we will come to an end and everything's gonna be alright, but sometimes we don't have the power to stay strong so we go back to the beginning and we choose another road.

But we all are afraid to choose another road because we risk to lose what we've already got, even it's bad or good for us. We are afraid of "new". But if we don't choose for us because we are scared, others will. And this means that we will lose even more, because we are the only ones who know or hope to find what's best for ourselves.

Life is for living. And living it's not about thinking what life is.

It's always the same, isn't it? I mean.. when we get something really nice, like life, we start wondering what should we do with it. So..if you have a life, then LIVE it. It's the only thing we certainly know about life. Life is supposed to be lived by someone. But don't try to live somebody's else life, it doesn't make sense and you won't succed. It's all about your life... and you should know that every life is made from good things, but bad ones too.

I am tired of people who don't have their own life, tired of people who try to ruin others life.

"If you look inside a girl's heart and see how much she cries you will find secrets, best friends and lies but what you'll see the most is how hard it is to stay strong when nothing is right and everything is wrong " <3

<3

And...I mean it.

What i wanna say is that you musn't give a damn on other's opinion. If you want to do something, do it.  It doesn't matter what they'll say. People will always find something to criticize you for, don't worry.

Dear Prince Charming,
Well, I really must tell you something... i don't want to upset you, but I think you have the right to know. Nowadays... women don't believe in you anymore. First of all i must admitt that i understand them because, you see, Prince Charming... you let them down. You made them believe in true love, you made them suffer and then you let them fall out of love, because you were scared. On the other hand, I know you didn't mean that, but, you see, when a woman really loved someone and that someone hurt her she'll never come back if that someone doesn't show her how sorry he is, how much he loves her..and i'm sure you agree with me that you were sometimes a little bit coward. But I still hope that one day you will realise that you shouldn't put vanity before your feelings because, after all, you're Prince Charming.


Message received from: TRUE LOVE

Dear diary,

Today i feel that my soul is ripped apart. I cry alone at night the tears i don't want anyone to see. Everyone thinks i'm okay, but when i write to you, i re live the day all over again.
Dear diary, those people i call friends..they did it again. I feel like i'm shattered in a milion pieces and I can't find them, or put them back togheter. But now i know I should go on, because, you see, people are not worth.
Dear diary, I'll be okay. I know I will make it somehow.

Hugging. Well.. hugging someone must be natural&sweet. Usually, the people who like hugs are nice and they want to make the world they live in happier. The best time to HUG someone is ANYTIME. Hugs don't have a value. Hugs are free.
There are many types of hugs:
-hugs that are meant to show someone you like him/her
-hugs that are meant to make your or someone's day better
-hugs that are meant to show that you really care about a person and you hug that person when he/she really needs to know that you care about him/her
-hugs that you give to a child -everyone likes hugging children, because that's a childish sweet thing and everyone misses his/her childhood... and children also don't refuse hugs-
-love hugs, missing someone hugs, friendly hugs and so on.
Hugs are important. They are one of the basic essentials of life.There's no limit on giving someone a hug.  Hugs are fluffly and everyone needs something fluffy at least one time in their life.

Go hugging.

Let's talk about mistakes. What pisses me off is that sometimes we repeat the same shit over and over. I mean, we repeat the bad mistakes. Because, in my opinion, there are bad mistakes and good mistakes. The good mistakes are those from which you've really learned something and if you repeated them, it wouldn't be that bad. But you can't repeat a bad mistake. Because bad mistakes are those from which you didn't learn something and the more you repeat them, the worse it gets. So you should wake up and see what's wrong with you.

Forget about guns and forget ammunitions, cause we're killing them all on our own little mission!

AND IT'S GOING TO BE LEGENDARY! <3

"Yes, someday I will be a queen. The queen of hearts, or something. I mean, why not? I wanna be famous, I wanna have lots of money, I don't care about being clever, I love diamonds. Why would I need real friends, having fun or my own moral integrity? No.. i want a fast car. I live in plastic and evething it's fantastic as long as I am pretty and thin. As soon as i will take my clothes off, i'll be famous.
I will wear pink. A lot of pink. And I will probably say just stupidities, but when people will see me in my new car with my new Manolo's and my new Louis Vuitton bag they will simply adore&admire me. Hihi, and this is how i will rule the world! "

O-M-G. I don't wanna be bad, but almost every undressed girl you see on TV and you admire so much became famous this way. The problems are not the Manolo's, the Louis Vuitton bag or diamonds. You may have them, if you deserve them. But i'm tired of pink princesses who don't know nothing about the world around them, they don't know that people die every day trying to have at least 1/4 of what they've got.
If you really want a crown, make sure you have something in your head before the crown is put on it. :]

You all think happiness it's a destination. But I think hppiness is the road. Sometimes a hard road, full of difficulties. But if we don't like this road, why we are still walking along it? Because it is the way we live. We walk, we colapse, we rise up and we start walking again. Happiness is not a purpose, happiness comes everytime we think we'll never be happy. That's why I think happiness is the road. Because when we search it,it hides, but when we are down, it helps us to rise up and walk again on the road called life. So.. life is happiness? I don't know,maybe. But what I know for sure is that life offers you moments full of happiness that you'll never forget, because being happy is what we are designed to be. <3

Hihi, a few days ago somebody made me smile as much as I could. And... I must admitt that all they day I were a fluffy smiling kiddo because of this special friend. I was having depression and my wonderful wifey [as I mentioned before.. she's my best friend, but I call her wifey] brought me a wonderful rose at school. It was a present for me. She told me that she had thought the rose would make me smile and be happier. I cannot express in words how much it meant to me..I just love you, kiddo! <3
I put the rose in a book. I will keep it nd I will also do my best in keeping you as my friend. You're my sweet cupcake! ^^