Si ma gandesc acum ca nu s-au schimbat prea multe. Lucrurile raman intotdeauna la fel, sub o forma sau alta. La fel si oamenii. Intotdeauna avem impresia ca putem schimba oamenii. Sincera sa fiu, n-am inteles niciodata de ce ne dorim sa facem asta. Mi se pare logic sa acceptam oamenii asa cum sunt. Si totusi intotdeauna incercam sa le transformam defectele in calitati. De ce? Ca sa nu ne mai raneasca. Dar odata schimbati seamna prea mult cu noi si ajungem sa ii parasim. Sa fim noi cei care le facem rau. Pentru ca suntem egoisti si pentru ca desi afirmam ca iubim stim cu totii ca propria persoana va fi mereu pe primul loc.

Si pana la urma.. de ce sa schimbi un om? Nu il vei iubi niciodata dupa ce ai modificat intentionat ceva in felul sau de a fi. Nu il vei iubi pentru ca seamana prea mult cu tine. Pentru ca iubirea este atunci cand doua persoane se completeaza, nu cand sunt la fel.

Si oricum, oricat te-ai chinui, un om se va intoarce mereu la ce a fost. Pentru ca atunci cand te schimbi pentru cineva nu e de fapt o schimbare. E o masca pe care o folosesti sa-i fii pe plac persoanei de langa tine. Pentru ca probabil esti indragostit si ai impresia ca asa esti tu de fapt. Dar o sa-ti treaca toata treaba cu schimbarea dupa ce dispar si fluturii. Asa se intampla.

Nu mai suport sa vad cum oamenii incearca sa schimbe oameni. Macar de-am face asta pentru binele persoanei de langa noi si nu pentru ca ne afecteaza pe noi. Oricum, in ambele cazuri nu dureaza. O schimbare nu dureaza niciodata atat timp cat persoana in cauza nu-si doreste din tot sufletul sa dureze.