Daca vrei sa te indragostesti de mine, trebuie sa stii... Trebuie sa stii ca te indragostesti de mine cand mi-e frica sau cand sunt curajoasa. Te indragostesti de mine cand sunt imatura si vreau doar sa dorm inghesuita in tine, te indragostesti de mine cand suparata si nu mai spun niciun cuvant, te indragostesti de mine cand ascult melodii triste si vreau sa ma tina cineva in brate, ca sa pot plange si adormi, te indragostesti de mine cand nu ma mai pot opri din ras, cand sunt orgolioasa, cand as vrea sa te cert, dar fug repede in camera. Daca te indragostesti de mine, te indragostesti si de mare, de nisip, de soare.

Te indragostesti de tot ce sunt si tot ce imi doresc sa fiu. Te indragostesti de mine cand sunt indragostita de tine si sunt...ca un copil. 

Si daca te indragostesti de mine, te rog sa ai grija de mine. Nu ma schimba. Lasa-ma doar sa te iubesc si sa fiu mereu indragostita de tine. De tine si de ce iti place, de cum gandesti, de cine esti, de cine vrei sa devii. De sufletul tau, de parul tau, de mainile tale, de felul in care le tii intr-ale mele, de vocea ta, de ochii tai aproape negri. De faptul ca esti aiurit, ca bei cafea dimineata, ca fumezi, ca ma faci sa-mi fie atat de dor de tine...
Da, de tine chiar m-as indragosti! 

I guess I'm not perfect, I sometimes say and do too many stupid things, i lose persons and things, I don t give a damn and I don't care, I don't hear, I've got my head up in the clouds, I can't concentrate. And so what?

Look at me. I'm human. I'm young. I can do whatever I want wherever I choose to do it. I don't want to miss opportunities, I don't want to become upset because of my friends, if they even are what I call "friends". I want to be everything. I want to enjoy life. I don't wanna sit here and watch how you wasted your life, I have mine and i wanna live it by myself. So what if I don't know to love somebody properly? Who the fuck do you think you are to tell me how to do it? I want to fall in love and out of love. And again until I discover by my own how it is to love a person for real.

I wanna create something. I imagine, I dream, I make plans and sometimes I don't have plans and I just hope for some luck. I want to get old and look back and have no regrets. 

So let me. Let me live my life. Let me live it now. There's no tomorrow, there's no yesterday. I m 17, i live in the present, I don't want to remember bad moments from the past. They don't help me at all. I'm not wasting my life, I'm actually living for something. And I believe in me. And you should do the same. :)

Parca a fost odata, demult, parca sunt amintiri vechi pierdute intr-un cufar aruncat in mare, parca sunt atat de invechite ca li s-au sters contururile, parca sunt rupte, sfasaiate si neintregi, parca ar fi trebuit sa fie uitate si neredescoperite niciodata.

A fost o poveste simpla si totusi prea complicata pentru sufletele lor mici, gata sa se avante, fara sa cunoasca suferinta, ci doar speranta. A fost povestea a doi copii ce purtau zambete in ochi, copii ale caror vise erau nepatate. Erau puri, erau firavi, dar nimanui nu i-a pasat. Erau curajosi si se aveau unul pe celalalt.

Au vrut sa construiasca segmente de viata impreuna. Nu purtau ei vina pentru realitate. Chiar asa, cine a construit realitatea? Si cine crede in ea? Ei nu credeau si astfel daramau lumea din jurul lor si creau alta noua. 

La 17 ani erau de parere ca vara nu se va termina niciodata, ca vor putea fugi mereu in Gara de Nord, ca vor sta intotdeauna pe nisip tinandu-se de mana si, cine stie, poate intr-o zi vor salva lumea.

Dar se spune ca toate lucrurile bune au un sfarsit. De ce, n-am inteles niciodata. De ce sa murdarim lumea?  Asa se intrebau si ei, fiindca momentele cand te lupti cu lumea intreaga sa protejezi ceva in care crezi cu adevarat sunt cele mai dificile, sunt cele care se joaca cu inima unui adolescent si cele care ii rapesc inocenta si-o sfarama.

Cum poti sa mai iubesti oamenii cand ei distrug tot ce ai iubit tu vreodata? Nu poti, ametesti, parca nu mai esti tu....

Si deodata te trezesti...mare. Adult. Responsabil. Matur. Si iti amintesti povestea lor si cat de curate le erau sufletele. Iti amintesti prin ceata, nu te recunosti, te gandesti ca poate totusi ti-a soptit cineva, intr-o seara, la ureche sau poate era dintr-un film...

Chiar atat de mult te-ai schimbat?

As vrea sa te ajut, dar eu sunt nu sunt decat o adolescenta imatura si iresponsabila, iar oamenii mari nu cred in cei ca mine. 

Mai intai a fost plictiseala, apoi starea de neliniste. Oboseala a venit cea din urma. Renuntase sa se mai gandeasca, sa incerce sa invinga starea in care se afla. Nu cauta sfaturi, ar fi preferat sa nu-i vorbeasca nimeni. Oricum niciodata nu-i asculta pe ceilalti pana la capat. Nu avea rabdare si caracterul ei impulsiv o facea sa actioneze pe loc. Uneori se dovedea a fi o calitate, alteori se intorcea impotriva ei si o indeparta de oameni. Putea fi linistita ca o copila, dezvaluiandu-si temerile si devenind vulnerabila, sau putea fi sarcastica, fiind capabila sa trateze intr-un mod rautacios orice persoana pe care nu o aprecia.

Nu stia ce o durea, ar fi vrut doar sa stea mereu intinsa pe canapea si sa piarda notiunea timpului. Ar fi vrut ca cineva sa-i adune gandurile si sperantele si sa le piteasca intr-un loc, iar ea sa aiba curajul sa nu le caute niciodata. 

Se intreba daca asa fusese ea si inainte. Dar cand nu a visat si cand nu a dorit sa i se indeplineasca visele? Intotdeauna a dorit ceva sau pe cineva si intotdeauna a luptat.

Acum era altceva. Se schimbase totul, incepand cu ea, de cand aparuse el. Pentru ca el nu semana cu altcineva, pentru ca aparuse in viata ei intr-un mod neobisnuit si pentru ca disparea tot asa. 

Uneori era nerabdatoare si asteptarea ei se transforma in furie si frustrare. Ar fi vrut s-o preschimbe in nepasare. 

Dar il simtea... el se plimba pe conturul gandirii ei, ii inchidea ochii si o impingea spre visare. El trezea dorinte, sperante. Stia ca ea nu-i poate face niciun rau. De fapt, stia ca ea nu mai poate face nimic, decat sa se lase condusa. Si asta o speria, se inchidea in ea, fugea de el si de ce simtea.

Nu vroia sa creeze o poveste, nu vroia sa isi imagineze, vroia sa traiasca. Cu sau fara el. Vroia sa fie curajoasa. Ca atunci cand era mica. Sa le faca fata tuturor, sa se strambe cand adultii vorbeau prostii, sa le explice ca ea stie mai bine si ei sa se amuze. Dar ea sa fie demna, incapatanata si sigura pe ea. Si mai ales, sa fie fericita singura. 

Exista ceva nebunesc in ea care o facea sa se contrzica singura, simtirile ei se loveau unele de altele si nu mai reusea sa ia o decizie. 

Si el...el parea sa o contina si pe ea undeva inauntrul lui, el nu semana cu ei si ea dorea ca el s-o protejeze si sa o invete sa iubeasca. 

Si a adormit. Parea si mai usoara si mai mica, iar parul ei se despletise si se rasfirase pe marginea canapelei. Cartea ramasese deschisa langa mana ei, si o cana de cafea cu lapte era asezata pe coltul masutei de alaturi. 

Trebuie sa intelegi ca asa este adolescenta. Atunci cand crezi ca problemele s-au terminat, apar altele noi. Si trebuie sa te aduni, sa lasi frica la o parte si sa incerci sa le rezolvi. Si lacrimile apar fara sa vrei, sunt necontrolate si uneori simti ca mai bine te-ai lasa in voia lor. 

Si astepti un inceput, dar parca nu mai vine. Astepti pe cineva, ai impresia ca esti "defecta" pentru ca inca mai speri ca undeva e o persoana a carei poveste se va impleti cu a ta si firul ce le leaga n-are sa le mai separe niciodata. 

Totul lasa o amprenta puternica pe sufletul tau. Iti e frica sa simti durerea, dar parca nu esti tocmai tu persoana care sa renunte, care sa se lase batuta. Nu, nu vei fi tu copila care s-a predat in fata adolescentei. 

Stiu ca te lupti cu toata lumea, stiu ca incerci sa te controlezi din greu, sa accepti parerile celorlalti, sa le accepti defectele. Mai stiu si ca nu ti-e usor, ca iti reprosezi multe lucruri si ca uneori esti stangace in ceea ce faci. Dar nu lasa circumstantele sa te influenteze, nu te transforma in persoana pesimista care cauta finalul  inainte ca totul sa fi inceput. 

Nu-ti rata viata, nu lasa viciile sa te domine, fii curajoasa si nu lasa sansele sa treaca pe langa tine.

Nu lasa pe nimeni sa te impedice sa visezi, dar nu visa prea departe, uneori realitatea e ea insasi un vis. 

Si te rog...nu fugi de durere, nu-ti fie frica sa plangi, sa suferi, sa risti. Cand plangi parca esti mai umana decat toti oamenii din jurul tau. 

Si de azi sunt bine. De azi nu-mi mai pasa, nu mai bag in seama, nu ma mai supar. De azi evit, uit, nu-mi mai amintesc.

De azi astept, gandes optimist, de azi nu mai am nevoie de ei, de "prieteni". De azi nu ii mai aud. Nu stiu cum se face, dar nu mai aud ce spun. De azi nu mai ascult minciuni.

De azi sunt copil, de azi fac inimioare cu Teo pe zapada, de azi ma arunca Andrei in zapada. De azi nu ne mai certam, de azi scriu versuri de la Vama Veche pe caietul de fizica, de azi ma las de Pepsi(incerc).

De azi numar zilele pana cand va fi vara. De azi o sa-i dau in fiecare zi de mancare catelusului din curtea scolii, de azi nu mai injur, de azi zambesc.

De azi am uitat de toti si de toate, de azi i-am sters pe toti. De azi o iau de la 0, de azi incepe totul.

De azi am 17 ani, de azi ma gandesc ce-o sa fac la 18, de azi am noroc, de azi sunt cuminte...

De maine poti sa ma cunosti si tu. De maine poti sa ma inveti sa te iubesc.

Si nu stiu ce o sa iasa, nu stiu cum o sa fie, nu iti promit nimic. 

Nu stiu, poate ca totul o sa fie mai bine de maine. :)

Imi pare rau daca ai crezut ca timpul inseamna uitare. Imi pare rau ca privirile mele s-au incurcat cu ale tale. 

Imi pare rau ca nu am stiut sa iti spun si cand sa-ti spun. Imi pare rau ca mi-a fost frica. 

Imi pare rau pentru oameni. Imi pare rau ca traiesc repede, ca nu se mai implica, ca simt mai putin. Imi pare rau ca si lor le e frica sa simta cu adevarat.

Uneori ma indragostesc din priviri si imi pare rau ca nu pot sa-mi adun curajul.

Imi pare rau ca nu pot sa ma concentrez, ca nu pot sa fac nimic cum trebuie, ca tragi de mine si ma intrebi ce am. Imi pare rau ca vrei sa-ti explic prin cuvinte ce se intampla cu mine, dar pur si simplu nu pot, nu gasesc cuvintele, am obosit...

Imi pare rau ca nu stiu ce parte esti tu din mine. Sau daca e bine sa fii ceva din mine, tu, cum cred eu ca esti. Poate esti altfel. Si cel mai rau imi pare de faptul ca nu mai stiu ce parte sunt eu din mine.

Uneori ma gandesc ca as face orice sa fie bine. Dar nu depinde doar de mine. Alteori vreau doar sa fiu bine si sa nu-mi pese.

Vreau sa sparg cana de cafea de pe birou. Vreau sa apuc cearsafurile si sa le arunc pe fereastra. Vreau sa ma asez pe pat si patul sa se transforme in nisip. Vreau ca dulapul din fata mea sa se transforme in mare si cand deschid usile valurile sa se reverse si sa se sparga usor de patul meu...

Da, mi-e dor de mare si orasul ma sufoca. Ma sufoca oamenii, strazile ma strang si fumul nu ma lasa sa respir. E totul prea murdar, suflete patate de prea multe pacate.

Vreau sa simt soarele pe piele, vreau sa ma spele marea de toate amintirile neplacute, vreau sa dansez pe plaja pana la apus.

Mi-e dor de caldura unei nopti de august, mi-e dor de linistea noptilor la malul marii, mi-e dor de noptile de betie si cantece pe plaja, mi-e dor de tot ce a fost si ce va urma, mi-e dor de vara...

Ma trezesc noaptea si ma cuprinde nebunia de moment. As lasa totul acum, totul, as pleca in pijamale la mare. Mi-as lua prietenii cu mine si nu ne-am mai opri din dansat.

Hai sa zambim toti, sa facem lumea mai buna...

Mi-e dor de senzatia pe care o simt in stomac cand ajung la mare.

Mi-e dor de felul in care marea ma face sa zambesc involuntar.

Mi-e dor de terasele pline, mi-e dor sa merg desculta...

Have you ever noticed how chocolate, new clothes, new shoes, nice make up always make women happy? 

(well, they perfectly work for me).

Anyway, can anyone show me one woman who doesn't like at least one of the things above? I don't think you really can!

But here are some other little nice things which make me happy: 

a kiss on the forehead (coming from a guy, obviously)

a hug from a friend (or two, or three, or hundreds)
my friends (they are so beautiful)

danciiiiiiiing ♥ (should i mention that i truly heart street dance?)

holding my pillow in my arms right before i fall asleep

sun, sunrise, sunset 

party, party, party

dnb
my fav songs 

skittles

good tv shows 

boys who know to dance

tanned boys

blonde tanned boys

sleeping 

waking up to drink some juice and noticing that the sun is rising

the sun on my skin

the seaaa (and I so miss it!)

being childish

sometimes being wild

being nuts especially

kissing a girl's lips from time to time (a girl's lips are more sugary than a boy's one...well, to be honest, it depends on the boy)

reading good books

drinking hot chocolate and cappucino

eating ice cream (yummy!)

that moment when a guy i fancy has his head on my legs and i run my fingers through his hair 

that moment when a guy plays with my hair

neck kisses

running my fingers on a hot guy's smooth skin

summer!!!!!!!!!!!!!!!! 

summer nights and summer mornings

those moments when i don't intend but i just get drunk with old friends

british boys

british boys
british boys
british accent 

british boys with british accent 

photos of me and my friends

laughing at old photos of me and my friends

eating so much chocolate that i almost throw up

running on a field (you should try it, it's lovely)

english (is really awesome)

when someone bites me

white and red roses

buying t shirts with different cute writings on them

making and eating pancakes

reading vogue, cosmopolitan, elle 

those moments when I realize God is awesome 

fridays

being in love

laughing till my tummy aches 

spending hours talking about pointless things

those moments when i realize mum is cool 

being a girl and complaining about it from time to time
wearing shirts and converse
pepsi
being a teenager
reading anne rice's books about vampires
long conversations at night
writing
streets at night
dogs
anddd...

... ♥  muffins!!!!!!!!

and the list goes on ...

I truly appreciate when people try to cheer you up after you broke up with your girlfriend/boyfriend, but there's one part i hate about it. The "plenty of fish in the sea" cliche. I mean, do people really think telling you that you were together with someone who wasn't good enough for you will make you feel better? No way. I find it very annoying. What is more, I don't understand why every time when you break up with someone all of your friends find so many bad parts of him/her. Can't we just get used to the idea that it didn't work? It doesn't mean that every person who you broke up with it's bad, stupid, ugly etc, it only means that it wasn't the right person for you, the person which suits your character, your heart. 

What happens when you feel that between you and your ex is something worth fixing and all the people around you tell you that you're way better than him/her and you just give up? You might lose someone who really cares about you and someone you could have been very happy with. 

So.. what I'm trying to say it's that every time when something like that happens you should only follow your heart and you shouldn't regret your choice whether it turns out for the best or for the worse because you did your best to make things work.
Indeed, there are some cases when you are totally blind and you are going to make a bad decision, but this is the moment when friends should really interfeer, because they shouldn't judge your ex, they are supposed to help you figure out what's best to do and to support you.