Trebuie sa intelegi ca asa este adolescenta. Atunci cand crezi ca problemele s-au terminat, apar altele noi. Si trebuie sa te aduni, sa lasi frica la o parte si sa incerci sa le rezolvi. Si lacrimile apar fara sa vrei, sunt necontrolate si uneori simti ca mai bine te-ai lasa in voia lor. 

Si astepti un inceput, dar parca nu mai vine. Astepti pe cineva, ai impresia ca esti "defecta" pentru ca inca mai speri ca undeva e o persoana a carei poveste se va impleti cu a ta si firul ce le leaga n-are sa le mai separe niciodata. 

Totul lasa o amprenta puternica pe sufletul tau. Iti e frica sa simti durerea, dar parca nu esti tocmai tu persoana care sa renunte, care sa se lase batuta. Nu, nu vei fi tu copila care s-a predat in fata adolescentei. 

Stiu ca te lupti cu toata lumea, stiu ca incerci sa te controlezi din greu, sa accepti parerile celorlalti, sa le accepti defectele. Mai stiu si ca nu ti-e usor, ca iti reprosezi multe lucruri si ca uneori esti stangace in ceea ce faci. Dar nu lasa circumstantele sa te influenteze, nu te transforma in persoana pesimista care cauta finalul  inainte ca totul sa fi inceput. 

Nu-ti rata viata, nu lasa viciile sa te domine, fii curajoasa si nu lasa sansele sa treaca pe langa tine.

Nu lasa pe nimeni sa te impedice sa visezi, dar nu visa prea departe, uneori realitatea e ea insasi un vis. 

Si te rog...nu fugi de durere, nu-ti fie frica sa plangi, sa suferi, sa risti. Cand plangi parca esti mai umana decat toti oamenii din jurul tau.