Vreau sa sparg cana de cafea de pe birou. Vreau sa apuc cearsafurile si sa le arunc pe fereastra. Vreau sa ma asez pe pat si patul sa se transforme in nisip. Vreau ca dulapul din fata mea sa se transforme in mare si cand deschid usile valurile sa se reverse si sa se sparga usor de patul meu...

Da, mi-e dor de mare si orasul ma sufoca. Ma sufoca oamenii, strazile ma strang si fumul nu ma lasa sa respir. E totul prea murdar, suflete patate de prea multe pacate.

Vreau sa simt soarele pe piele, vreau sa ma spele marea de toate amintirile neplacute, vreau sa dansez pe plaja pana la apus.

Mi-e dor de caldura unei nopti de august, mi-e dor de linistea noptilor la malul marii, mi-e dor de noptile de betie si cantece pe plaja, mi-e dor de tot ce a fost si ce va urma, mi-e dor de vara...

Ma trezesc noaptea si ma cuprinde nebunia de moment. As lasa totul acum, totul, as pleca in pijamale la mare. Mi-as lua prietenii cu mine si nu ne-am mai opri din dansat.

Hai sa zambim toti, sa facem lumea mai buna...

Mi-e dor de senzatia pe care o simt in stomac cand ajung la mare.

Mi-e dor de felul in care marea ma face sa zambesc involuntar.

Mi-e dor de terasele pline, mi-e dor sa merg desculta...