Imi pare rau daca ai crezut ca timpul inseamna uitare. Imi pare rau ca privirile mele s-au incurcat cu ale tale. 

Imi pare rau ca nu am stiut sa iti spun si cand sa-ti spun. Imi pare rau ca mi-a fost frica. 

Imi pare rau pentru oameni. Imi pare rau ca traiesc repede, ca nu se mai implica, ca simt mai putin. Imi pare rau ca si lor le e frica sa simta cu adevarat.

Uneori ma indragostesc din priviri si imi pare rau ca nu pot sa-mi adun curajul.

Imi pare rau ca nu pot sa ma concentrez, ca nu pot sa fac nimic cum trebuie, ca tragi de mine si ma intrebi ce am. Imi pare rau ca vrei sa-ti explic prin cuvinte ce se intampla cu mine, dar pur si simplu nu pot, nu gasesc cuvintele, am obosit...

Imi pare rau ca nu stiu ce parte esti tu din mine. Sau daca e bine sa fii ceva din mine, tu, cum cred eu ca esti. Poate esti altfel. Si cel mai rau imi pare de faptul ca nu mai stiu ce parte sunt eu din mine.

Uneori ma gandesc ca as face orice sa fie bine. Dar nu depinde doar de mine. Alteori vreau doar sa fiu bine si sa nu-mi pese.