Lasa-ma sa-ti spun povestea: doua fire impletite, innodate in intamplari si amintiri, strans legate, care nu se vor desparti niciodata. Doua fire formand unul. Pornind de la un capat si ajungand la celalalt, adapostind intre ele o multime de cuvinte, de fapte si o istorie implicand sentimente complicate care incep intr-o vara si care continua cu frunze de toamna.

Si firele se amesteca. Unul negru, altul maro, se impletesc atat de frumos ca nu-ti poti lua ochii de la ele. Povestea merge mai departe(ca vantul din Vama Veche). Uneori intr-un ritm alert, rapid, nebun, plin de adrenalina, alteori lent, mototol, romantic.

Uneori legatura se strange, alteori firele se deznoada putin. Dar mie-mi place povestea firelor care se strang si pe asta am sa ti-o spun. Cu fiecare zi, legatura devine mai puternica. Mai tare, mai diferita decat a celorlante fire din jur care par a se destrama zilnic din ce in ce mai mult. E de neinteles si totusi frumos. Si drumul continua, iar ele se unesc si totusi de fiecare data diferit. Cu un nod nou. Cu o impletitura diferita de cea precedenta.

Vezi, e simplu...firele astea se impletesc intr-o poveste. Povestea in care cred eu. Si in care as vrea sa crezi si tu. Candva, poate, intr-o zi, firele se vor desparti. Dar mai e mult pana atunci. Si chiar daca se va intampla asa, chiar daca ata s-a terminat, ele au creat un snur impreuna. Impletit in cel mai frumos mod.

E amuzant, cum sa crezi in povestea a doua fire? Nu crezi pana nu intalnesti firul de ata potrivit tie. Pana nu te impletesti si nu mai vrei sa te despletesti de celalalt fir. Pana nu creezi un snur.