"Toţi escrocii de pe pâmânt la un loc nu fac cât cei care se înşală singuri."
Charles Dickens
Da. Oamenii se mint singuri, e un adevar universal. Omul este cel mai mare dusman al sau. Oamenii cauta motive pentru care se inseala pe sine. Oamenii nu sunt sinceri nici macar cu ei insisi. De ce? Din comoditate, din frica de ceva "nou", din neincredere in fortele proprii. Pentru ca e mai usor sa apelezi la a te minti pe tine insuti, spunandu-ti ca totul va fi bine, decat sa incerci sa rezolvi o problema. E mai usor sa ignori decat sa fii curajos.
Multi cred ca iubesc cand nu e asa. Cred ca sunt buni si ca sunt obiectivi, cand de fapt sunt rai si isi formeaza opiniile in functie de preferinte sau de dusmanii.
Oamenii sunt fricosi si cred ca nu vor reusi, pentru ca nu mai au ambitie ... isi pierd esenta, idealurile, felul de a fi. Unde? In rutina.
Majoritatea prefera sa fie superficiali. Sa nu se implice. Sa dezvolte vicii si manii care sa umple golurile din viata lor. Ceea ce nu realizeaza toti acesti oameni e ca isi fac rau singuri. Isi rapesc sanse la fericire.
Cei mai multi se prefac pentru a fi acceptati intr-un grup unde isi pierd identitatea. Incep sa se lase condusi si sa gandeasca la fel ca intregul grup, nu ca ei insisi. Au uitat cu totii ce inseamna sa fii distinct, caci sunt prea preocupati de parerea celor din jurul lor.
Oamenii sunt fatarnici. Pretind ca iubesc cu adevarat o anumita persoana din jurul lor. Cum poti iubi pe altcineva, cum poti face fericit o alta persoana, daca nu te iubesti pe tine insuti, daca nu stii ce te face pe tine fericit? Si mai ales...cum poti afirma ca iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, daca in definitiv ... tu nu te iubesti?
Cum sa te iubeasca altcineva cand tu te prefaci, cand tu iti renegi sufletul, caracterul?
De ce sa nu fii optimist, increzator? Increderea in sine e arma celor inteligenti, lauda apartine prostilor.
Cel mai rau e ca, oricat ar incerca, oamenii nu se vor putea minti la nesfarsit. Asa se face ca intr-o zi vor privi realitatea in fata si ii va durea, vor fi dezamagati de propria persoana. Si totusi, niciodata nu e prea tarziu. Macar la sfarsit sa dea dovada de curaj si demnitate.
Oamenii au nevoie sa fie sinceri.
Multi cred ca iubesc cand nu e asa. Cred ca sunt buni si ca sunt obiectivi, cand de fapt sunt rai si isi formeaza opiniile in functie de preferinte sau de dusmanii.
Oamenii sunt fricosi si cred ca nu vor reusi, pentru ca nu mai au ambitie ... isi pierd esenta, idealurile, felul de a fi. Unde? In rutina.
Majoritatea prefera sa fie superficiali. Sa nu se implice. Sa dezvolte vicii si manii care sa umple golurile din viata lor. Ceea ce nu realizeaza toti acesti oameni e ca isi fac rau singuri. Isi rapesc sanse la fericire.
Cei mai multi se prefac pentru a fi acceptati intr-un grup unde isi pierd identitatea. Incep sa se lase condusi si sa gandeasca la fel ca intregul grup, nu ca ei insisi. Au uitat cu totii ce inseamna sa fii distinct, caci sunt prea preocupati de parerea celor din jurul lor.
Oamenii sunt fatarnici. Pretind ca iubesc cu adevarat o anumita persoana din jurul lor. Cum poti iubi pe altcineva, cum poti face fericit o alta persoana, daca nu te iubesti pe tine insuti, daca nu stii ce te face pe tine fericit? Si mai ales...cum poti afirma ca iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, daca in definitiv ... tu nu te iubesti?
Cum sa te iubeasca altcineva cand tu te prefaci, cand tu iti renegi sufletul, caracterul?
De ce sa nu fii optimist, increzator? Increderea in sine e arma celor inteligenti, lauda apartine prostilor.
Cel mai rau e ca, oricat ar incerca, oamenii nu se vor putea minti la nesfarsit. Asa se face ca intr-o zi vor privi realitatea in fata si ii va durea, vor fi dezamagati de propria persoana. Si totusi, niciodata nu e prea tarziu. Macar la sfarsit sa dea dovada de curaj si demnitate.
Oamenii au nevoie sa fie sinceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu